De la scoala

Cand intreb in seminarii de unde vin hartile noastre mentale uneori primesc raspunsul “din educatie” sau “de la scoala”.

Daca v-as intreba cine a descoperit America, v-ati gandi cumva la Cristofor Columb?
Ei bine, nu Cristofor Columb a descoperit America! Asa ni s-a spus la scoala, noi am luat informatia nemestecata si o tot propagam asa.
Norocul nostru e ca in plan financiar Columb nu are asa mare influenta asupra noastra!
Dar mai sunt si altele pe care le invatam, le repetam, le stim chiar pe de rost si creaza programe in subconstietul nostru, “de garda” impotriva abundentei, iar rezultate sunt pe masura.

Acum cateva zile, un prieten m-a facut atent la cateva versuri dintr-o poezie care se dadea de multe ori la examen pentru comentariu literar:
“Eu imi apar saracia si nevoile si neamul”.

N-am sa intru acum in comentariu literar, sa spun care e subiectul, care e predicatul si ce alta figura de stil se mai foloseste, nu contest valoarea literara, as scoate mai degraba in evidenta ce presupozitie are in spate o astfel de afirmatie.

V-ati prins! Presupune ca suntem in saracie si nu numai ca suntem, dar ne-o si aparam! Ca pe o virtute!
Ca nu cumva sa ne-o fure cineva! Adica: ai grija ca o sa vina altii si o sa iti fure saracia! Apar-o! Nu ii lasa sa ti-o ia! Pastreaz-o! La fel si cu nevoile! Esti in nevoi, da’ apara-le! Nu te lasa furat! 🙂

Haios. 🙂 Alloooooo! Asta e fost pe timpuri!
Cine ar vrea ACUM sa iti ia saracia, doamne iarta-ma?! Cine ar vrea sa iti fure nevoile? Oare nu e momentul sa facem curat prin gandurile astea? Ca s-au intiparit acolo si uneori suntem si mandri de ele. A fost timpul lor, au fost probabil de folos pe vremuri, acum cred ca e alt moment. Al schimbarii. In ceva potrivit cu constinta de acum. Cu noi cei de acum.

Tu ce zici? Care ar fi o noua paradigma care sa ne ajute pe calea abundentei?