“Mecanismul justitiar” al mintii sau “cum ne blocam singuri calea spre abundenta”

by admin  - February 8, 2012

Am aflat de inca un mecanism care ne blocheaza sa obtinem abundenta in viata noastra. Si de data asta trebuie sa ii multumesc lui Eben Pagan.


Da, exista in mintea noastra un mecanism justitiar. Vrem sa fim in castig “macar” de fiecare data. ­čÖé

Hai sa va dau un exemplu. Luati doi copii si dati-le in fiecare zi cate un pahar cu suc de portocale, insa umplut doar pe jumatate. In fiecare zi, sa primeasca aceeasi cantitate, jumatate de pahar, timp de o saptamana.
Apoi, dupa o saptamana, primului dati-i paharul plin trei sferturi (adica mai precis spus, cu un sfert de pahar mai mult decat anterior), iar celui de-al doilea dati-i paharul plin.
Va fi multumit primul? Cu siguranta nu! De ce oare, ca doar are mai mult decat inainte? Pentru ca va compara paharul lui cu paharul celuilalt!

Asta vine din instinctul primar, din modul in care am evoluat ca fiinte umane.
In vremurile stravechi aveam nevoie sa ne aparam, vorba poeziei “saracia si nevoile si neamul”. Si creierul nostru s-a cablat pe “a nu pierde”, pe a avea intotdeauna ceva de castigat in fata celorlalti. Si va fi ok pentru noi orice “tranzactie” daca de acolo iesim echitabil sau daca se poate macar cu un mic avantaj! ­čÖé

Hai sa va mai dau un exemplu, de la un experiment cu rezultate foarte interesante:
Testul a fost in felul urmator: Au fost alese mai multe persoane care nu se cunoasteau, au fost grupate doua cate doua, si li s-a dat sa isi imparta 100 de dolari, dupa urmatoarea regula: prima persoana decidea ce procent din suma ia fiecare, iar cealalta decidea daca imparteala e corecta sau nici unul din participanti nu ia nimic.
Banii urmau sa ii primeasca drept cadou, dupa imparteala.

Si ce sa vezi: cand prima persoana impartea banii in avantajul propriu, de exemplu, sa ii ramana 70 de dolari si cealalta sa primeasca doar 30, a doua persoana decidea ca niciunul sa nu primeasca nimic!
Chiar daca intr-un final s-ar fi ales cu 30 de dolari cadou, nu suporta ca prima persoana sa ia mai mult!

Rezultatele au parut senzationale, dar cineva a pus intrebarea daca nu cumva pentru persoana care alegea suma, erau prea putini bani. Si atunci experimentul a fost reluat intr-o tara in care suma de 30 de dolari corespundea la cateva luni de salariu mediu.
Rezultatele au fost identice! Persoana care avea decizia finala, in loc sa primeasca 30 de dolari aparuti ca prin farmec, pur si simplu nu accepta ideea ca va fi nedreptatita!

Asta e mecanismul care ne blocheaza sa cream abundenta! De ce? pentru ca ne blocheaza in acelasi timp abilitatea de a crea valoare pentru ceilalti!

Tony Robbins spune ca exista o singura cale de a crea, trai si a mentine abundenta in viata noastra: sa cream valoare imensa in viata celorlalti chiar si atunci cand pare ca nu primim aceeasi valoare inapoi ca recompensa!

Solutia: sa te auto-conditionezi sa creezi valoare pentru ceilalti. Indiferent de cat de mult sau putin e apreciata initial, indiferent de cat de mult ar fi de imbunatatit modalitatea de a aduce valoare, indiferent daca primesti recompensa sau nu – creaza valoare. Gaseste in fiecare zi lucruri care sa aduca valoare in viata celor din jurul tau.

Si e clar ca nevoi exista, dorinte exista, frustrari exista – mai ales acum, in anotimpul asta economic – cand poate ceilalti au cea mai mare nevoie de ajutor! Si cu siguranta la un moment dat tot ajutorul dat, toata valoarea creata ne va fi returnata.
Nu intotdeauna se intoarce de la cei pe care i-am ajutat, dar sigur va veni intr-un fel sau altul. E lege – tot ce daruiesti se intoarce inzecit!

Deci ce-ar fi de facut?
Mai intai, observa mecanismul justitiar pe care creierul nostru il foloseste.

Ori de cate ori te crezi nedreptatit de recompensa pe care o primesti, sa stii ca e un mecanism care se activeaza automat.
Observa-te si continua sa creezi valoare! Daca te opresti, te pedepsesti de fapt singur. E ca si cum n-ai mai merge la sala. Muschii care “creaza valoare pentru ceilalti” nu mai sunt exersati.

Pe urma, exerseaza muschii astia. Intreaba-te: cum as putea crea mai multa valoare pentru cei din jurul meu?
Poate ai un talent. Sau poate creezi idei? Ai o expertiza? Cum poti sa ii ajuti pe oameni cu ceea ce stii, cu ceea ce faci, prin ceea ce esti?
Pana la urma o sa gasesti raspunsurile. Sigur.

Si apoi, foloseste “muschii” astia cat mai des posibil! E prea mult oare daca zic: “zilnic”?

“Creaza valoare!” Asta se spune ca e cheia abundentei. Si eu cred.

Intelepciunea unui copil: "faceti-va dorintele sa fie ca strictul necesar!"

Leave a Reply

  1. Eu am un contra exemplu perfect pentru teoria prezentata de tine.
    Intr-o perioada istoric recenta (din perspectiva universului), cam acum 2000 de ani, cineva, pe numele sau Iisus a adus mai multa valoare TUTUROR celor din jur.

    Rezultatul ?
    Nu trebuie sa il spun il stie toata lumea.

    Vezi, teoria ta nu e perfecta. S-ar putea ca cineva sa se straduiasca toata viata sa aduca valoare in viata altora si sa nu primeasca nimic in schimb, poate cel mult cateva bate pe cocoasa.

  2. Mult prea … perfect… contraexemplul.
    Sa inteleg ca e mai bine sa fii mediocru si sa nu aduci valoare celorlalti, de teama ca nu cumva sa fii pedepsit?

  3. Dar oare Iisus nu a primit ceea ce isi dorea? Sa stea langa Tatal Lui? … nu poti sa compari ceea ce tu ai comparat… comparatia pe care tu ai facut-o este pe doua planuri paralele din punctul meu de vedere.

  4. Iisus ne-a adus valoare tuturor. A fost altruistul perfect. N-a cerut nimic in schimb. Noi, beneficiarii valorii Sale il valorizam in fiecare gand, in fiecare rugaciune, zi de zi, de peste 2000 de ani. Asta nu e recompensa?

  5. Hellooooo, hai sa revenim la mecanismul justitiar al creierului, asta era subiectul articolului!

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}