Top 3 gafe din viata mea

Acum cateva zile am facut o gafa “destul de” monumentala. Sa nu imi spuneti ca “monumental” nu are termen de comparatie ca va cred. 🙂

Acum serios vorbind, sa va spun ce am facut. Am o multime de prieteni pe facebook, pe multi dintre ei i-am intalnit doar la seminarii. Bineinteles ca nu ii stiu pe toti, dar ori de cate ori e ziua cuiva, ii scriu “La Multi Ani” pe wall.

Acum cateva zile, am scris un “La Multi Ani”, pe facebook, pe wall-ul unei persoane care nu mai este printre noi. Nici nu mi-am dat seama, pana nu mi-a dat mesaj o prietena comuna care m-a avertizat ca urarea nu mai poate ajunge in plan fizic unde trebuie.

Si atunci am hotarat sa imi asum afirmatia: la vremuri noi, greseli noi.

De-a lungul timpului am facut multe gafe, la un moment dat am facut si un top, personal, asa ca vi-l prezint aici:

Locul 3:  “Vieti anterioare”

Contextul: Un fost coleg de facultate ne-a invitat la ziua lui, acasa la el si intamplator locuia cu  parintii lui. Ambii, fosti profesori, acum la pensie, de un bun simt si de o noblete deosebite – daca vreti sa ii descriu cumva as zice: “persoane cu stil”. Si mama prietenului meu, care aranjase totul in casa, facuse pregatiri, a fost cea care inainte sa inceapa petrecerea propriu-zisa intretinea conversatia si facea atmosfera povestind diverse lucruri. Printre altele povestea si despre un prieten de-al lor de familie care vorbea foarte mult. Foarte foarte mult.

La care eu mi-am dat cu parerea incercand sa fac un spirit de gluma: “Poate ca intr-o viata anterioara a fost femeie”.

Vorba reclamei de la MasterCard: ai fi putut cumpara orice, figura pe care a facut-o doamna a fost insa “priceless”.

Locul 2: “Lectia de geografie”

Am un prieten care locuieste in Franta si care e de origine evreu. Cand am fost in vacanta pe-acolo am vorbit cu el la telefon si a ramas sa ne intalnim. Ne-am intalnit si dupa ce ne-am facut cadouri, ne-am amintit de una, de alta, a venit vorba si despre parinti. Si m-a intrebat ce mai fac ai mei, la care eu i-am raspuns,  spunandu-i adevarul: sunt pensionari, au grija de gospodaria lor, acolo la tara si taica-meu din cand in cand, din economiile pe care le face pleaca in diverse excursii si calatoreste prin lume.

“A fost prin Italia, in Egipt, a fost prin multe locuri dar unul din proiectele lui  e sa ajunga in Israel, in tara sfanta.” Va dati seama ca am vrut prin explicatia asta sa ii fac si un compliment. Doar ca am continuat cu seninatate: “Da, unul din marile lui visuri e sa ajunga acolo, sa vada Mecca!”

Noroc ca prietenul meu, evreu, e matur si mi-a raspuns finut “Cred ca totusi Mecca nu e in Israel”.  De data asta, in comparatie cu gafa de pe locul trei, fata mea era pentru reclama de la MasterCard.

Locul 1. “Concediaza-ti Seful”

Pe vremea cand eram angajat, lucram la un moment dat, la o firma romano-americana unde eram destul de junior si lucram la niste proiecte de telecomunicatii, faceam software pentru telefonie. Si la un moment urma sa inceapa un nou proiect,  pe domeniul “fax over IP”, adica fax folosind reteaua internet. Urma sa fim alocati pe proiectul asta eu si inca un coleg de-al meu, softist senior care in plus avea si ceva mai multa experienta pe telefonie si fax. Doar ca acel coleg al meu era un tip cu nasul pe sus, unul din ala bantuit de un complex de superioritate de zile mari.

Si seful m-a rugat sa ma apuc de faza de documentare si sa ii cer lui John (sa zicem ca asta era numele colegului meu cu care urma sa lucrez) documentatia necesara, in prima faza legata de fax-uri. Eu l-am rugat pe John sa imi dea documentatia, ca doar el era specialistul, doar ca John mi-a trimis ca materiale de inceput niste prezentari in PowerPoint cu poze despre cum arata un fax, ce proprietati are si alte lucruri de genul asta, inutile pentru documentare. Si cum ma uitam eu pe prezentarile alea si faceam spume ca mi se parea ca John isi bate joc de mine, apare seful meu care ma intreaba:

– Ti-a trimis John documentatia?

– Mi-a trimis, dar sunt niste slide-uri ca pentru prosti!

Am facut o mica pauza, si l-am intrebat in virtutea  spumelor pe care le faceam: “Vrei sa ti le trimit?”

:):):):):):):):):):):):):):):):):):):):)

Sunt sigur ca si voi aveti astfel de experiente. Sunt sigur ca si voi ati trait lucruri penibile, clipe de perplexitate, momente dupa care   v-ati intrebat “Cum am putut sa fac/spun asta?”

Indiferent cum a fost, exista un moment ulterior in care poti sa razi sau macar sa zambesti de clipa trecuta. Tony Robbins are o vorba: “Intr-o zi o sa ne-aducem aminte de asta si o sa radem cu pofta! Si de ce am mai astepta pana atunci?”

Concluzia si recomandarea mea: da-ti voie sa gresesti, altfel n-ai sa mai faci decat ce au facut altii, n-ai sa mai faci decat lucruri deja facute in zona de confort, in zona de siguranta. Asa ai sa iti distrugi creativitatea. Nimic in lumea asta nu a fost creat fara actiune. Si totul, cred eu,  a fost creat depasind marele obstacol: frica de a gresi.

In definitiv oamenii uita si oamenii iarta. Iar daca nu fac asta, e treaba lor, nu a ta! Tu da-ti voie sa gresesti!