4 niveluri de performanta si 2 milimetri de exceptie

Uite o clasificare interesanta a nivelurilor de performanta pe care am gasit-o (o sa fiti surprinsi, nu-i asa? 🙂 ) la Tony Robbins.

Ce m-a facut insa sa fiu mai atent la informatia asta, nu e doar clasificarea modurilor in care noi putem sa actionam, ci mitul ca rezultatele pe care le obtinem sunt in aceeasi zona cu efortul facut.
Ce vrea sa spuna Tony e ca ne asteptam sa avem rezultate, beneficii, premii pe nivelul nostru de performanta, pe cand lucrurile stau cu totul si cu totul altfel.

Uite care sunt cele 4 niveluri si ce rezultate atrag in consecinta:

1. Mediocru
E si asta un nivel de performanta, nu? Atunci cand gandesti si actionezi mediocru (n-am vrut sa folosesc termenul neacademic “prost”) ai totusi niste rezultate. Si in mod normal te-ai astepta sa ai rezultate mediocre.
Sa fii “premiat” cu “premii” mediocre.
Adevarul este insa cu totul altul. Mediocritatea aduce rezultate dezastruoase! Aduce suferinta!
Cand esti un angajat mediocru – rezultatul va fi ca vei fi disponibilizat (adica dat afara, concediat!). Cand in relatia cu partenerul esti mediocru – se va lasa cu daune, vei fi parasit, detestat, hulit.
Cand esti un parinte mediocru, copii tai vor alege drogurile si mai stiu eu ce alte grozavii! A fi mediocru inseamna suferinta!

2. Bun
Cand esti bun scala la care performezi e la o distanta uriasa fata de cea a nivelului de mediocritate. Te-ai astepta insa sa ai rezultate bune. Sa fii recunoscut ca fiind bun. Din pacate (sau din fericire) lucrurile nu stau asa! Pentru ca asteptarile celorlalti sunt cu totul altele. In lumea de astazi, la cerintele de astazi, o performanta “buna” aduce rezultate mediocre.
Daca esti doar “bun” in afacerea pe care o faci abia daca o sa supravietuiesti. Daca esti doar un “bun” partener de viata ai mari sanse sa fii inselat sau parasit. Daca esti doar un bun parinte, o sa ai copii mediocri. Si culmea e ca te intrebi: “Am fost un bun parinte, de ce oare ei au rezultate mediocre”, “Am fost un sot bun, de ce oare a plecat cu altcineva?”
Tocmai pentru ca oamenii s-au schimbat, vremurile s-au schimbat, optiunile sunt multe si cerintele sunt mai mari. Tocmai ca a fi doar “bun” nu mai e suficient.

3. Excelent
Cand performanta ta e excelenta, cand excelezi in modul de gandire si de actiune, distanta fata de nivelul anterior e colosala. Cere efort, insa dintr-o data se cunoaste diferenta. Ce e insa interesant e ca rezultatele nu sunt de fiecare data asa cum te astepti – pentru ca te astepti sa ai rezulate excelente! Dar nu e asta. Scala e cu totul alta. Rezultatele pe care le vei obtine vor fi “bune”.
Cand serviciile si produsele pe care firma ta le ofera clientilor sunt excelente, atunci vei avea rezultate bune. Oamenii deja incep sa te recomande, incep deja sa te recunoasca si sa spuna ca “ësti bun”. Nu mai amintesc de viata personala si de performanta ta ca parinte, pentru ca aprecierile sunt exact la fel: bune.

Exista insa un al patrulea nivel de performanta:
4. Exceptional
Nivelul de performanta exceptional ia toate premiile! Ia toate premiile pe termen indelungat! Bate toate recordurile de apreciere!
Cand faci lucrurile exceptional, cand gandirea ta e orientata catre performante exceptionale, toata lumea se da la o parte, toata lumea iti inchina toate onorurile.
Si ce e interesant e ca intre nivelul de “excelent” si cel de “exceptional” nu e decat o distanta de 2 milimetri. Doi milimetri in care “exceptionalul” ia toate premiile.
Ganditi-va la jocurile olimpice, sute de atleti care se antreneaza ani de zile, si din care doar 3 iau premii. Si unul dintre ei, la cateva milisecunde distanta ia toate premiile. E campion mondial. E “venerat” pentru o eternitate. Ramane in amintirea tuturor pentru eternitate.
Vreti un exemplu? Sunt sute! Uite cateva din sport: Hagi, Dukadam, Ilie Nastase, Nadia Comaneci…

Si stiti ce e frumos? Ca exceptionalul e la indemana oricui, pentru ca nu e doar cu munca. Nu e doar abilitate construita prin exercitiu! E pasiune! E forta interioara, e lucru facut din toata inima.
Acolo se naste exceptionalul.

Si uite un exemplu in care cei doi milimetri schimba istoria. 2 milimetri care au dat nastere unui model de exceptie. Va invit sa va uitati la Nadia si la momentele care au schimbat istoria gimnasticii:

P.S. Mai e un mic secret. Viata nu e o cursa. Viata nu e o olimpiada in care trebuie sa castigi in fata altora. Fiecare are pasiunea in el si poata sa concureze cu ce e mai bun in el. Acolo e adevarata performanta! Si fiecare dintre noi suntem exceptionali.